Cazuri “umanitare”

Intotdeauna am crezut ca daca poti ajuta, oricat de putin sau infim, o persoana aflata in suferinta, e bine sa o faci si sa aduci alaturi de tine oameni care la randul lor isi doresc sa ii ajute pe cei bolnavi sau cu venituri modeste.

Multi suntem bombardati cu astfel de e-mail-uri si cazuri si este foarte greu sa alegi pe cine sa ajuti.

La sfarsitul lui august, am primit un e-mail de la doamna Claudia Toader din Cluj care expunea situatia grava in care se afla fiul ei pe care il creste singura de 12 ani si care are “tumoare pe creier acromegalie prin macrodemon hipofizar secretat de GH cu extensie supra si periselara”care necesita operatie urgenta la Budapesta, operatie care costa 20 000 de euro. De regula, aceste rugaminti sunt insotite de detalierea diagnosticului, de pasii urmatori in tratament, de documente scanate care sa ateste veridicitatea relatarilor. Din primul moment, acest e-mail mi-a atras atentia ca nu continea decat un diagnostic sumar si contul in care ar trebui virati banii.

I-am cerut intr-un e-mail ulterior detalii despre suma necesara, suma pe care a reusit sa o stranga pana la acel moment, stadiul bolii. Raspunsurile veneau in continuare neinsotite de dovezi, dar de tanguieli si elemente lacrimogene care iti inmuiau sufletul “are dureri groaznice, nu avem bani, urmeaza sa fim dati afara din casa, parintii mei nu ne ajuta”.

Ii cer documentele scanate cu diagnostice si orice alte hartii care sa ateste stadiul bolii si tratamentele pe care le urmeaza si vine un e-mail foarte revoltat in care se declara jignita de solicitarea mea, ea fiind o femeie necajita care trebuie sa se zbata.

Crezand in continuare in povestea ei si bazandu-ma pe bunul simt din oameni, dar si ca daca minte, acum e momentul in care adevarul va iesi la iveala, o sun sa ii spun ca trebuie sa vina la Bucuresti cu toate documentele necesare care sa faca dovada bolii fiului ei, tratamentul de la Budapesta, pentru a primi niste bani din partea unor oameni care doreau sa o ajute.

Ieri a venit la Bucuresti cu o simpla hartie, modificata pe alocuri de mana, pe care, verificand-o contabilul la Institutul Oncologic Fundeni, am aflat ca era un fals al unui certificat medical al unui pacient care decedase intre timp. In continuare, sunt dezamagita de nonsalanta cu care oamenii aleg sa isi bata joc de timpul, bunavointa si disponibilitatea de a ajuta a oamenilor si cum isi imagineaza ca pot prosti pe oricine pentru a-si atinge scopul.

Asadar, este frumos si inaltator sa ajuti, dar e si mai sanatos sa verifici in detaliu pentru ca banii sa nu ajunga la niste impostori.